CBAM (taxa pe carbon la frontieră): cine este cu adevărat vizat

CBAM nu vizează majoritatea produselor pe care le importă clienții noștri. Mecanismul de ajustare la frontieră a carbonului al Uniunii Europene (MACF, sau CBAM în engleză) vizează șase familii de materii: ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, hidrogen și electricitate. Dacă importați mobilier, textile sau electronice finite, nu sunteți direct vizat. Dacă importați oțel sau aluminiu brut sau semifinit, profile, table, țevi, anumite piese metalice, atunci da: de la 1 ianuarie 2026 se aplică regimul definitiv.

Ceea ce s-a schimbat la 1 ianuarie 2026 este natura obligației. Din octombrie 2023 până în decembrie 2025, CBAM era doar o declarație: importatorul raporta emisiile mărfurilor sale, fără a plăti nimic. Această fază tranzitorie s-a încheiat. Regimul definitiv impune, începând cu 2026, o sarcină financiară asupra emisiilor încorporate în bunurile vizate. Spiritul dispozitivului: alinierea costului carbonului unui oțel importat la cel al unui oțel produs în Uniune, pentru a evita ca emisiile să se deplaseze pur și simplu dincolo de frontiere.

O simplificare adoptată în toamna anului 2025, « pachetul Omnibus », în vigoare de la 20 octombrie 2025, a scos însă din sfera de aplicare marea majoritate a micilor importatori. Un prag unic în masă exonerează de acum pe oricine importă 50 de tone nete sau mai puțin de bunuri CBAM pe an, cumulate pe parcursul anului. Comisia Europeană estimează că acest prag scutește aproximativ 90% dintre importatori, acoperind totuși aproape 99% din emisiile vizate, esențialul tonajului fiind concentrat la câțiva actori mari. Hidrogenul și electricitatea rămân în afara acestei exonerări.

Dincolo de 50 de tone pe an, importatorul, sau reprezentantul său vamal indirect, trebuie să solicite statutul de declarant CBAM autorizat. Este o procedură administrativă prealabilă, de inițiat la autoritatea națională competentă, și nu o formalitate de ultim moment: fără acest statut, nu se mai poate vămi marfa vizată. Declarantul declară apoi în fiecare an emisiile încorporate și restituie certificatele corespunzătoare.

Calendarul de plată, însă, a fost decalat. Vânzarea certificatelor CBAM, inițial prevăzută pentru ianuarie 2026, nu începe decât la 1 februarie 2027. Prima declarație anuală este așteptată pentru 30 septembrie 2027, pentru importurile din 2026: anul 2026 este, așadar, cel în care emisiile contează, dar factura se plătește în 2027. Prețul certificatelor pentru 2026 reflectă media trimestrială a licitațiilor de cote ale pieței de carbon europene (EU ETS), exprimată în euro pe tonă de CO2.

Adevărata capcană nu este pragul, ci clasificarea vamală. Codul HS al produsului dumneavoastră decide dacă acesta intră sau nu sub incidența CBAM: o piesă de aluminiu semifinită poate fi vizată, produsul finit care o include, nu. Un cod ales greșit duce la o declarație eronată sau la omiterea unei obligații reale. Exact acesta este terenul unde o eroare de nomenclatură costă scump, ca în cazul taxelor vamale și al TVA: codul corect se stabilește înainte de comandă, nu la sosirea containerului.

Rolul nostru este să semnalăm din timp. Încă din faza de sourcing, identificăm dacă un produs se încadrează în cele șase familii acoperite, ajutăm la estimarea tonajului anual față de pragul de 50 de tone și coordonăm cu transitarul și declarantul vamal. Să fim sinceri cu privire la limitele noastre: nu suntem un cabinet de contabilitate a emisiilor de carbon, iar datele privind emisiile provin de la producător și se validează cu declarantul autorizat. Dar a ști, în momentul alegerii unui furnizor, că o piesă va declanșa o obligație CBAM, modifică un calcul de cost livrat, și tocmai la asta ne uităm pentru dumneavoastră.