Niveluri AQL explicate: 2,5, eșantionare și exemple cuantificate

AQL înseamnă Acceptable Quality Limit, limita de calitate acceptabilă. Cifra se exprimă în procent de piese defecte. Un nivel AQL 2,5 fixează deci un prag de decizie la 2,5% defecte în eșantionul controlat. Acest prag răspunde unei întrebări simple: lotul trebuie acceptat sau refuzat după control?

Regula vine din standardul ISO 2859-1, dedicat eșantionării pentru controalele prin atribute. Echivalentul american este standardul ANSI/ASQ Z1.4. În China, fabricile lucrează adesea cu GB/T 2828.1, echivalentul național, care preia același principiu de calcul. Echipa noastră sinofonă din Guangzhou se bazează pe aceste referințe pentru a fixa pragurile cu o fabrică, în limba locală, fără marjă de interpretare.

Trei parametri determină eșantionul: dimensiunea lotului, nivelul de inspecție și AQL reținut. Nivelul de inspecție general II este cel pe care standardul îl prevede implicit. Nivelurile I și III există și ele: primul relaxează controlul, al doilea îl înăsprește. În funcție de nivelul reținut, tabelul literelor de cod se întinde de la A la R: cu cât litera avansează, cu atât eșantionul crește.

În practică, se încrucișează dimensiunea lotului cu nivelul de inspecție: aceasta dă o literă de cod. Această literă trimite la o dimensiune de eșantion. Încrucișarea acestei dimensiuni cu AQL furnizează două numere, acceptare și respingere, notate Ac și Re. Dacă eșantionul numără cel mult Ac defecte, lotul trece. De la Re, cade.

Să luăm un lot de 3 200 de piese controlat la nivelul de inspecție general II. Tabelul dă litera K și un eșantion de 125 de piese. Cu un AQL de 1,0, lotul este acceptat până la 3 defecte și refuzat de la al 4-lea. Cu un AQL de 2,5, este acceptat până la 7 defecte și refuzat de la al 8-lea. Cu un AQL de 4,0, trece până la 10 defecte și cade de la al 11-lea.

Comparați cu un lot mic de 150 de piese. Litera F impune un eșantion de 20 de piese. La AQL 2,5, se acceptă până la 1 defect și se refuză de la al 2-lea. Lotul se controlează pe mai puține piese, dar marja se strânge: fiecare defect numărat cântărește mai mult. În ambele cazuri, se privește doar o fracțiune din cantitate: circa 4% din lotul mare, circa 13% din cel mic.

ISO 2859-1 nu definește nicio clasă de defecte. Repartizarea între defecte critice, majore și minore este o convenție a industriei controlului de calitate. Trioul 0 · 2,5 · 4,0 s-a impus într-o mare parte a sourcing-ului: toleranță zero pentru critic, 2,5 pentru major, 4,0 pentru minor. Aceste valori rămân un punct de plecare, nu o obligație reglementară.

Defectul critic atinge siguranța sau reglementarea: muchie tăioasă, cablu prost izolat, marcaj obligatoriu absent. Un singur exemplar este suficient pentru a face să fie refuzat lotul. Defectul major face produsul greu de vândut sau neconform caietului de sarcini: cusătură deschisă, dimensiune în afara toleranței, funcție defectuoasă. Defectul minor ține de finisaj: mică sfâșietură, decalaj de imprimare, nuanță de culoare. Aceste definiții trebuie scrise, cu exemple concrete, înainte de control.

Un lot acceptat nu este un lot perfect. Să reluăm lotul de 3 200 de piese la AQL 2,5: un lot care conține circa 2% piese defecte, adică vreo șaizeci de exemplare, are șanse bune să treacă. AQL nu este deci nici o promisiune de calitate, nici un plafon de defecte. Este un punct de echilibru între două riscuri: cel al furnizorului, care vede un lot bun refuzat din ghinionul eșantionării, și cel al cumpărătorului, care vede un lot rău acceptat.

Standardul prevede reguli de comutare: dacă două loturi din cinci consecutive sunt refuzate la primul control, inspecția trece în mod întărit, cu praguri mai exigente. Altă limită, mai puțin tehnică: rezultatul depinde de precizia definițiilor de defecte și de ochiul inspectorului. Două inspecții ale aceluiași lot pot da concluzii diferite dacă caietul de sarcini rămâne vag.

Nivelurile nu se aleg în ziua controlului. Ele depind de utilizarea produsului, de cerințele reglementare ale pieței dumneavoastră, de canalul de vânzare și de sensibilitatea clienților dumneavoastră. O jucărie destinată celor mici nu se tratează ca un obiect decorativ: clasa critică absoarbe acolo defecte pe care un cumpărător adult nu le-ar observa.

Scrieți pragurile dumneavoastră AQL și definițiile dumneavoastră de defecte în caietul de sarcini, în proforma sau în contractul de achiziție. Menționați standardul și nivelul de inspecție: ISO 2859-1, nivel general II. Transmiteți același document fabricii și inspectorului. Această hârtie evită discuția ulterioară, când marfa este deja produsă și timpul presează.

Casa noastră de brokeraj și sourcing lucrează cu o echipă sinofonă cu sediul la Guangzhou. Această echipă definește pragurile AQL și definițiile de defecte cu fabrica, în limba locală, înainte de lansarea producției. Organizăm apoi controlul înainte de încărcare, apoi recitim fiecare raport cu dumneavoastră: număr de defecte, repartizare pe clasă, decizie de acceptare sau refuz.

În majoritatea cazurilor, nu plătiți onorarii: deschideți un dosar, noi negociem marfa pentru dumneavoastră și percepem un comision la valoarea de plecare din fabrică.