CIF și CFR în Incoterms 2020: diferență, asigurare și capcane

CIF este acronimul de la Cost, Insurance and Freight, cost, asigurare și navlu. CFR este acronimul de la Cost and Freight, cost și navlu. Ambele reguli aparțin familiei incotermurilor maritime, alături de FAS și FOB, și se aplică doar transportului pe mare sau pe cale navigabilă interioară, cu un port de plecare și un port de destinație convenite între părți.

În ambele reguli, vânzătorul organizează și plătește transportul principal până la portul de destinație convenit. Diferența privește doar asigurarea: în CIF, vânzătorul trebuie să încheie o acoperire în beneficiul cumpărătorului; în CFR, nicio asigurare nu este datorată de niciuna dintre părți, iar cumpărătorul rămâne singurul responsabil să se asigure dacă dorește.

Direcția generală a vămilor și taxelor indirecte amintește că aceste patru reguli maritime sunt concepute pentru vrac și transportul convențional: transportul containerizat ține în principiu de incotermurile multimodale, CPT și CIP în special. În practică, CIF și FOB rămân totuși foarte folosite pentru expedieri containerizate, inclusiv din China.

Punctul în care riscul trece de la vânzător la cumpărător este același în CIF și în CFR: momentul în care marfa este încărcată la bordul navei desemnate, la portul de îmbarcare convenit. Din acest moment, o avarie sau o pierdere survenită în timpul transportului maritim este suportată de cumpărător, chiar dacă vânzătorul continuă să plătească navlul până la portul de destinație.

Această disociere între transferul riscurilor și transferul costurilor este marca regulilor numite C ale incotermurilor, CFR, CIF, CPT și CIP. Acesta este punctul pe care îl confundă adesea un cumpărător debutant, care crede greșit că un vânzător care plătește navlul până la destinație rămâne responsabil de marfă până la sosirea ei.

În CIF, vânzătorul trebuie să încheie o poliță de asigurare care acoperă cel puțin prețul mărfii majorat cu 10%, în valuta contractului, în numele cumpărătorului. Cu excepția unui acord contrar, acoperirea cerută de regula Incoterms 2020 corespunde clauzelor Institute Cargo Clauses (C), sau unei acoperiri comparabile: acesta este nivelul minim prevăzut de regulă, nu o garanție all risks.

Această acoperire minimă protejează împotriva unei liste limitate de evenimente majore, incendiu, explozie, eșuare, răsturnare, naufragiu sau contribuție la avariile comune, dar exclude avaria particulară obișnuită și furtul parțial. Un cumpărător care are nevoie de o acoperire mai largă trebuie fie să negocieze o clauză superioară cu vânzătorul, fie să încheie el însuși o asigurare suplimentară ad valorem.

Revizuirea Incoterms 2020 a separat tocmai soarta CIF și a echivalentului său multimodal CIP: CIP cere acum o acoperire all risks, clauzele Institute Cargo Clauses (A), în timp ce CIF a rămas la nivelul minim al clauzelor (C). Două reguli care păreau interschimbabile acoperă deci, din 2020, două niveluri de asigurare foarte diferite.

În CFR, vânzătorul nu are nicio obligație de asigurare, nici în numele său, nici în cel al cumpărătorului. Dacă cumpărătorul vrea să fie acoperit în timpul transportului maritim, trebuie să-și organizeze propria poliță înainte de îmbarcare.

Costul plătit de vânzător în CIF și în CFR se oprește, în principiu, la sosirea navei în portul de destinație convenit, descărcarea nefiind inclusă. Costurile de descărcare a navei, și costurile de manipulare care decurg din ele, revin cumpărătorului, cu excepția cazului în care contractul de transport încheiat de vânzător prevede altfel.

Această limită explică o mare parte din litigiile observate pe expedieri provenite din China: o ofertă CIF sau CFR afișată la un preț atractiv poate ascunde un navlu negociat la reducere de agentul vânzătorului, reducere recuperată apoi la destinație sub formă de costuri de manipulare portuară, costuri de dosar sau staliu facturate de corespondentul local.

Un reper simplu limitează acest risc: cereți în scris, înainte de îmbarcare, lista costurilor incluse în prețul CIF sau CFR până la portul de destinație, și refuzați să plătiți a doua oară un serviciu deja inclus în acest preț.

Articolul 71 din Codul Vamal al Uniunii prevede că costurile de transport și de asigurare până la locul de introducere pe teritoriul vamal al Uniunii fac parte din elementele de adăugat la valoarea în vamă, atunci când nu sunt deja incluse în prețul facturat. În practică, un preț facturat în CIF sau în CFR până la un port al Uniunii include deja aceste costuri: nimic de adăugat, în majoritatea cazurilor, pentru partea de traseu până la acest port.

Nuanța provine din locul convenit prin incoterm: dacă prețul facturat acoperă un transport intracomunitar dincolo de punctul de introducere, partea corespunzătoare trebuie identificată și scăzută din baza de calcul, ceea ce presupune un contract de transport detaliat.

Pe acest punct, CIF și CFR simplifică în aparență declarația față de un incoterm de tip FOB, unde cumpărătorul trebuie să reconstituie și să adauge el însuși costul navlului până la punctul de introducere. Această simplitate are un cost: depinde în întregime de fiabilitatea prețului anunțat de vânzător, greu de verificat odată marfa îmbarcată.

În FOB, ca și în CIF și în CFR, riscul trece la cumpărător la încărcarea la bordul navei. Diferența ține de cine organizează și plătește transportul principal: în FOB, cumpărătorul este cel care contractează direct cu comisionarul său vamal sau cu compania maritimă, nu vânzătorul.

Această organizare schimbă situația în trei privințe: cumpărătorul își alege propriul comisionar vamal și își negociază propriile tarife, cunoaște costul real al navlului în loc de un preț CIF sau CFR cu marjă nedetaliată, și păstrează controlul asupra urmăririi mărfii sale, ceea ce limitează riscul unor costuri suplimentare impuse de un agent care controlează singur informația.

FOB cere în schimb mai multă organizare din partea cumpărătorului, cu un comisionar vamal de încredere de urmărit el însuși. De aceea, unii cumpărători aleg CIF sau CFR pentru volume mici și punctuale, apoi trec la FOB pe măsură ce volumele și experiența lor cresc.

Sorva verifică ofertele de uzină înainte de semnarea lor și confirmă incoterm-ul propus, detaliul navlului anunțat și costurile care rămân, sau nu, în sarcina cumpărătorului la portul de destinație. Echipa noastră vorbitoare de chineză de la Guangzhou negociază direct cu uzina și comisionarul său vamal, în limba locală, pentru a clarifica ce este efectiv inclus într-un preț CIF sau CFR înainte de îmbarcare.

În majoritatea cazurilor, nu plătiți onorarii: deschideți un dosar, negociem marfa pentru dumneavoastră și percepem un comision pe valoarea sa la ieșirea din uzină. Pentru o comandă care merge de la producție până la livrare, formula noastră Produce și livrează organizează navlul și vămuirea în numele dumneavoastră, cu o precizare clară asupra costurilor de destinație înainte de plecarea navei.