Incoterm FOB: semnificație, obligații și preț (Incoterms 2020)

FOB înseamnă Free On Board, literal franco la bord. Este unul dintre cele unsprezece Incoterms din versiunea 2020, publicată de Camera de Comerț Internațională și în vigoare de la 1 ianuarie 2020. Incoterms sunt revizuite cam o dată la zece ani de către CCI, versiunea precedentă datând din 2010.

FOB face parte dintr-un grup restrâns de patru reguli rezervate transportului maritim și căilor navigabile interioare, alături de FAS, CFR și CIF. Celelalte șapte Incoterms 2020, precum FCA, CPT, CIP, DAP, DPU, DDP și EXW, se potrivesc oricărui mod de transport, inclusiv multimodal.

În regim FOB, vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare atunci când marfa este încărcată la bordul navei desemnate de cumpărător, în portul de îmbarcare convenit, de exemplu FOB Shenzhen sau FOB Ningbo. Înainte de acest moment, vânzătorul își asumă ambalarea, transportul până la port și vămuirea la export.

Vânzătorul alege și plătește transportul până la chei, organizează încărcarea la bord și transmite cumpărătorului documentele necesare pentru a primi marfa și a continua transportul, în special dovada livrării la bord.

Cumpărătorul desemnează nava și portul de îmbarcare, apoi încheie și plătește contractul de transport principal până la destinație. Din momentul în care marfa este la bord, tot ce urmează îi revine: transport maritim, asigurare dacă alege să încheie una, descărcare, vămuire la import, taxe vamale și TVA.

Cumpărătorul suportă și costurile suplimentare dacă nava pe care a desemnat-o nu ajunge la timp, pleacă înainte de data convenită sau nu poate îmbarca marfa, atâta timp cât aceasta a fost clar identificată ca fiind destinată contractului.

Riscul de pierdere sau deteriorare trece de la vânzător la cumpărător exact în momentul în care marfa este încărcată la bordul navei, în portul de îmbarcare convenit. Acest reper, în vigoare de la revizuirea Incoterms 2010 și menținut în 2020, a înlocuit vechea formulă a trecerii peste balustrada navei, considerată prea imprecisă pentru navele moderne.

Acest punct de transfer nu depinde de cine plătește transportul principal: în regim CIF, de exemplu, vânzătorul plătește transportul și o asigurare până în portul de sosire, dar riscul trece în același moment ca în FOB, chiar din momentul îmbarcării în portul de plecare. O avarie survenită pe mare rămâne deci în sarcina cumpărătorului, chiar și atunci când vânzătorul a plătit transportul.

Un preț FOB acoperă costul mărfii, ambalajul ei, transportul până în portul de îmbarcare, vămuirea la export și încărcarea la bord. Nu include nici transportul maritim internațional, nici asigurarea, nici vămuirea la import, nici taxele și impozitele țării de destinație: aceste posturi rămân de adăugat pentru a cunoaște costul real livrat la cumpărător.

Pentru un import în Uniunea Europeană, valoarea în vamă se apreciază la primul punct de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii. Potrivit articolului 71 din Codul vamal al Uniunii, cheltuielile de transport, asigurarea transportului principal și cheltuielile de manipulare până la acest punct se adaugă prețului facturat pentru a stabili baza impozabilă. Un preț FOB nu reprezintă deci niciodată, prin el însuși, valoarea în vamă: trebuie să i se adauge transportul și asigurarea până la intrarea în Uniune, ceea ce dă o valoare apropiată de o cotație CIF.

FOB rămâne un reper obișnuit atunci când o fabrică chineză expediază un container complet direct către un port european: vânzătorul controlează transportul până la chei și vămuirea la export, iar cumpărătorul își alege expeditorul și păstrează controlul asupra transportului internațional. Este și cel mai simplu termen pentru a compara mai multe oferte de fabrici pe același perimetru: solicitarea unui preț FOB port chinezesc evită amestecarea unor cotații construite pe baze diferite.

Camera de Comerț Internațională recomandă rezervarea FOB, ca și pentru celelalte trei Incoterms maritime, pentru transportul port la port, și folosirea FCA pentru expedițiile containerizate sau multimodale, mai ales când marfa pleacă în grupaj sau trece prin mai multe moduri de transport înainte de a ajunge la navă. În acest caz, momentul în care marfa este efectiv încărcată la bord nu mai este un reper practic pentru cumpărător, care nu își urmărește singur lotul până la chei.

Față de EXW, FOB angajează mai mult vânzătorul: în regim EXW, marfa este pusă la dispoziție în sediul furnizorului, iar încărcarea, transportul intern și vămuirea la export rămân în sarcina cumpărătorului, ceea ce presupune un mandatar local pentru a scoate marfa din China. De altfel, multe fabrici chinezești preferă să coteze FOB în loc de EXW, pentru că ele controlează transportul până în port și formalitățile de export.

Față de CIF, diferența privește costurile, nu riscul: vânzătorul CIF plătește transportul și o asigurare minimă până în portul de sosire, dar riscul trece în același moment ca în FOB, chiar din momentul îmbarcării în portul de plecare. Un cumpărător care compară o ofertă FOB și o ofertă CIF trebuie deci să adauge transportul și asigurarea la prima pentru a le pune pe o bază comparabilă.

Sorva, casă de brokeraj și comerț între Europa și China, negociază condițiile FOB cu fabricile din Guangzhou, unde lucrează echipa noastră vorbitoare de chineză. Cerem precizarea portului de îmbarcare, a conținutului exact al prețului FOB și a datei de încărcare, apoi coordonăm expeditorul și controlul înainte de încărcare pentru a securiza transferul riscului la momentul potrivit.

Formula noastră Produce și livrează preia dosarul de la producție până la livrare, transport și vămuire incluse; o recitire a ofertei fabricii permite de asemenea verificarea în 24 de ore a ceea ce acoperă efectiv un preț FOB anunțat de un furnizor, înainte de a vă angaja. Sorva se remunerează în principal printr-un comision din valoarea mărfii la ieșirea din fabrică, deschiderea dosarului fiind dedusă din acest comision imediat ce o comandă este plasată.